Buddha a spus că există suferință, iar în filmul Buddha o femeie spune că mai potrivit ar fi în loc de suferință, insatisfacție, dar de fapt răul din interior are mai multe denumiri cum ar fi neliniștea, plictiseala, supărarea, mânia, frica, nemulțumirea, tristețea și îndoiala.
  Da, există multă îndoială și insatisfacție ca stări la unii care au praf în ochi, dar sunt alții care au făcut din aceste stări o atitudine pe care o afișează ca și cum ar spune fără rușine că sunt adepții celui rău. De fapt putem să facem dintr-o stare o atitudine prin repetarea neîncetată, dar ce devine a doua natură, starea sau mecanismul prin care repetăm starea? Ăsta e mecanismul de revenire și purificare prin concentrare la o atitudine radiantă de liniște, dar calea de eliberare și trezire e mai mult decât o repetare neîncetată a unei rugăciuni și stări de liniștire. E conștientizarea și experimentarea hotărârii de a nu te complace în starea de îndoială pasivă, de așteptare în suferință. E găsirea unei soluții, a unei căi de mijloc prin care să-ți menții și să-ți adaptezi hotărârile la binele real fără a provoca suferință în viitor. A exista în armonia prezentă percepând aspectele frumoase, a contempla în liniște liniștea, asta e sfârșitul suferinței. Dar ușor este să spui că te lași de fumat și altceva e să găsești calea ta de eliberare.